Azi, lacrima m-apasă ...
Silvia Simona Bodea
------------------------------

Azi, lacrima m-apasă, măicuţa mea cea dragă,
Şi gândul că tăcerea s-aşterne-n iarna grea,
Gutuile sunt coapte în curtea de la stradă,
Dar tu lipseşti, măicuţă, nu te mai văd în ea.

La poartă noi vom bate, dar nu se v-a deschide,
Căci ai plecat din lume pe-un drum fără sfârşit,
Te-om căuta prin casă, tăcerea v-a închide
Şi picurul de ploaie, şi glasul tău iubit.

De sărbători, la poartă colindători veni-vor
Şi noi, ca altădată, vom merge negreşit;
Vecinii or să iasă chiar de va fi şi vifor,
Dar chipul tău, măicuţă, nu-l vom vedea ieşit.