Ploaia - Parabola respirării
Gerra  Orivera
------------------------------

ritualul cetăţii
umărul impregnează de sacru
atingerile de lucruri
decojeşte-mă din cămaşa ploii
cobiliţa de ceruri  e plină
saturată de vulturi
magistrala inimii asfaltează
cu stele rănile din jurul piroanelor
răstoarnă geneze în arterele tale filigrane de aştri
tivesc respirări de magie
în măruntaiele focului umbrele
despletesc elipsele gândului
de tenebre

acum pot coborî
ca apa iertării peste lume
verticala 'nălţării se află în tine
şi-aceiaşi vibraţie a tainei
te ţine-n rotire
pupila musteşte de lumi
sau cusută-i pleoapa-n pustiuri
doar întregul
clipoceşte în tine infinitul
şi te măsoară
iubire