Oaza mea
Rolea Nicolae
------------------------------

E miezul argintiu al zilei şi uşor
Se întinde arşiţa deplină,
Şi muguri cresc şi frunze dor
Şi balta-i seacă de lumină.

E plină de responsabilitate
Chemarea ta şi o lipesc de cer
Şi-ţi spun că tată şi ca frate
Că fără frunza ta respir stingher!

E oarbă arşiţa, adâncă fără tine
Şi umbrele tăcute-n rânduri trec,
La sânul tău e oaza de destine
Unde setoase buzele-mi înec.

Declară vântul umed un boicot
Şi toate fug, de arşiţă, din mine
Şi frunza-mi spune: nu mai pot
Fără izvorul sevei de la tine!

Şi vin şi stau şi nu mai plec
E arzător nisipul pe coline.
Mă îmbrac copac şi mă aplec
Peste izvorul tău cu ape line

Şi lângă noi, ca la-nceputul lumii,
Dintr-o calească albă cu doi cai,
Coboară  lin pe albul spumii
Însuşi Dumnezeu, să bea un ceai!