Odiseea Mesianică ( V ) Flavius Laurian Duverna ------------------------------ Odiseea Mesianică ( V ) Evocare Biblică Partea V -a La Templu ,, Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, ( Mesia ) Şi de El vor asculta popoarele”. Gen. 49,10. ........................................ Şi după starea de acalmie Urmare-a Pruncului născut În prea cucernica familie, În pace sfântă si-armonie Un şir de trebi au început. Când ziua a opta, a venit Şi după cum scrie ritualul, Părinţii Pruncu-au pregătit Şi-n dragoste s-au îngrijit De-a-nfăptui ceremonialul. El împrejur,... a fost tăiat Şi nume I-a fost pus, Isus, Aşa cum îngerul a declarat Când naşterea I-a anunţat Mai din vreme şi le-a spus, Căci El va fi,... Mântuitorul Eliberând lumea din cel rău, Şi-a o-ndrepta la Creatorul Acel ce i-a fost,... Ziditorul, Din al păcatului adânc hău. Ei au dorit, să împlinească Pentru copil ce a fost scris, Lăstar verde El să crească Sub ocrotirea părintească În prooroci cum s-a prezis. Când curăţirea s-a-mplinit Părinţii, cum din Lege ştim, Cu Pruncul au mers, însoţit, Spre-a fi Domnului, dăruit - La Templul din... Ierusalim. Şi, ca şi-orişice întâi născut Copil de parte bărbătească, Ei Domnului cu drag au vrut Să i-L predea, de la-nceput Sa-L închine, să-I slujească. La Templu... jertfă-au adus De ispăşire, două turturele, După cum, şi-n lege-i spus Pentru cei săraci, răspuns - Să împlinească, toate cele. În vremea aceea în cetate Se-afla un bătrân, Simeon, Care era-n zile... înaintate Dar care 'nainte de moarte, Umblase despre el un zvon. Duhul cel Sfânt îl înştiinţase, Că el, zilele nu-şi va sfârşi, Fără să vadă ce-aşteptase Un Salvator în carne şi-oase Prin Pruncul, ce-i va mântui. Şi când părinţii, şi-au adus Pentru măreaţa consacrare, Pe Pruncul lor cel drag Isus Ce Îl iubeau cu dor nespus, A cunoscut, minunea mare. A cunoscut vremea-mplinirii A celei mai scumpe dorinţi - Ce s-a născut sub legea firii Nădejdea scump-a mântuirii Prin multe, dulci făgăduinţi. Şi mulţumit că-n harul sfânt În faţă avea, descoperirea, Privind la viaţa-I pe pământ Prin harul Duhului cel Sfânt Şi-a pregătit, - mărturisirea. El cu respect şi-n reverenţă Având în minte sacrul gând, Că-I dă slavă prin prezenţă Şi-L recunoaşte-n existenţă L-a luat în braţe, declarând: ,, Acum, în pace slobozeşte, Pe robul Tău Stăpâne Sfânt, Căci Cuvântul se împlineşte În dragostea ce străluceşte Luminând pe-acest pământ!” ,, Căci mântuirea am văzut După-mplinire, 'n-aşa fel, În planu-Ţi sfânt conceput Cum l-ai făcut de cunoscut Poporului cel sfânt, Israel.” ,, Lumină tuturor popoarelor Le-ai pregătit astfel, să fie! Strălucind asupra gloatelor Prin har tuturor noroadelor, Ce-o vor primi, cu bucurie.” ,, Caci mântuirea făgăduită Iată, pentru multe popoare, A fost complet descoperită În grandoarea cea-mplinită Prin slava Ei, nepieritoare!” ,, Peste neamuri s-o întinde Ca-n bunătăţi şi-n îndurare, Poporul Său, de a-l cuprinde În dragostea ce şi-o extinde Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.” Şi-astfel, tatăl şi mama Lui, Se minunau de ce spunea, Căci din îndemnul gândului El prin Cuvântul Domnului - Prorocirea,... şi-o-ntărea. Şi stăruind, cu înflăcărare, De vorbe nu se dispensa; După-acea binecuvântare, A deslegat taina cea mare, I-a spus Mariei, mama sa: ,, Ca un semn de dărâmare A fost sortit, pentru-a lupta Acest copil, ce-n lăcrimare - El pentru mulţi spre ridicare Prilej va fi, de-a se-ndrepta.” ,, De a se-ntoarce în căinţă Primind vestirea cea Divină Cu fapte sfinte-n pocăinţă, Făcute toate prin credinţă - Şi zilnic crescând în lumină." ,, Un semn, El va fi-n Israel Stârnind o mare-mpotrivire, Şi pentru mulţi, în-acest fel În stări de necredinţă-n El Va fi-un prilej, de poticnire.” ,, Şi sufletu-ţi va fi străpuns, Chiar de sabie, fără cruţare, Şi-aceasta va fi ca răspuns De oameni răi fiind străpuns Pentru iubirea Lui cea mare.” În Templu fiind zi şi noapte Stătea atunci şi-o prorociţă, Ce petrecea în post şi fapte Prin rugăciuni nenumărate - Şi-n consacrare, în umilinţă. Ana, acesta era numele ei, Venea din seminţia lui Aşer, Şi pentru semnul dragostei Ce din copil zburau scântei, Şi ea 'nălţase, rugi spre cer. ’N-acelaş ceas, iată-a venit Şi-a început spre-a-L lăuda, Pe Dumnezeu, ce-a împlinit Atâtea lucruri... ce-a vorbit Făgăduinţa,... ce-aştepta. Pentru prea sfânta mântuire Vorbind la toţi despre Isus, Spunea că-I marea Izbăvire Din planul sfânt de mântuire Aşa cum în profeţi s-a spus. Că El va fi chemat,... ca Fiu Al Dumnezeului cel Preaînalt, După cum suluri sfinte scriu Făcând Cuvântul tot mai viu De la un capăt,... la celălalt. Flavius Laurian Duverna Va urma, partea a VI -a