Ecou de An Nou
Flavius Laurian Duverna
------------------------------

Ecou de An Nou

Zburând către neant, pe-a timpului grăbită-aripă
Ne îndreptăm, în spaţiu şi în timp cu precădere,
Spre marele necunoscut, cu visurile lui efemere,
Şi nu-i timp să medităm cum viaţa trece-n pripă!

Zburând spre culmile înalte, ce le vrem prospere
Trec anii-n sunetul de freamăt pe-a undelor risipă,
Şi-ntotdeauna spre sfârşit, gânduri noi se înfiripă,
Şi-n subconştient apar, motive noi de mângâiere.

Ne pregătim şi aşteptăm ca anul nou să îl primim,
Şi-n noţiunea timpului şi-a spaţiului ne încadrăm,
Şi-n viaţa noastră efemeră, destine noi ne făurim,

Uitând în verva bucuriei, la ce hotar ne mai aflăm...
De nu cumva, L-am scos din calcule fără să ştim
Pe Dumnezeu cel Creator, de care ne-ndepărtăm.

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2015