Drum
Cristianlisandru
------------------------------

Eu vin către tine cu gerul în frunte,
Pe fiece umăr îmi creşte un munte,
Mă doare distanţa, mă ard represalii,
Din Roma străveche aduc Saturnalii.

Sunt zeii alături, păgâni ca şi timpul,
Homer îmi descrie, emfatic, Olimpul,
Trăiesc mitologic, când grec, când roman,
Răpus metaforic în oricare an.

Pretind o serbare de-a dreptul absurdă,
În tâmpla mea stângă nălucile zburdă,
Atâtea libaţii, atâta mirare,
Doar setea din mine devine mai mare.

Chiar Bachus îmi umple, frenetic, paharul,
Apollo şi Marte desfidă nectarul
Şi bem împreună, pe creste rebele,
Iar Ares se luptă cu oasele mele.

Artemis vânează idei şi concepţii,
Atena boceşte fatale decepţii, 
Doar Jupiter cade, râzând, în genune
Atunci când Uranus loveşte şi spune

Că oamenii pier, căutând universul,
Semnându-şi prin moartea firească demersul,
E Hades un clovn,  Minerva-i şomeră,
Eu scriu o poveste pe trup de himeră.

Când vin către tine cu gerul în frunte,
Sunt umerii mei ba un şes, ba un munte,
Şi-i strig unui Zeus bătrân, reumatic,
Că drumul acesta mă-nghite, extatic.

Cristian Lisandru -  31 ianuarie 2012 – din volumul „Gânduri aşezate unele sub altele”