Visul unui măr de toamnă
Adina Coltea
------------------------------

Cu tălpile flămânde 
de sete
m-am împiedecat de-o piatră
ce-şi ţinea calea
într-o nerostire.

Nu tăcea! i-am spus.
Timpului oricum nu-i pasă!
şi-am fugit.

Opreşte-te! a strigat
paznicul pădurii de vise
ţinând în mână
(ca pe o armă)
o floare de nu mă uita.

Îndată m-am ghemuit
în vizuina unei vulpi
ce-mi prelungea vederea
până-n miezul lucrurilor.

Hai să te îmblânzesc, ţi-am zis,
cu ochii sclipind
zâmbiri de ciocolată.

Iar?
te-ai mirat neîndulcit
şi ai muşcat 
dintr-un măr.

Apoi mi-ai dat şi mie.