Gerul Bobotezei
Cârdei V. Mariana
------------------------------

Celsius a-nebunit, 
unii zic că s-a scrântit, 
gradele le-a încurcat, 
cu minus le-a calculat.

La Întorsura fost-au cică, 
cu minus treizeci şi unu, 
cum n-a fost tare demult, 
amintire din trecut…

S-albise marea la ţărm, 
şuiera vifor nebunul, 
pe Dunăre pod de gheaţă, 
s-o poţi sparge doar cu tunul.

Treceam Dunărea în sănii, 
din Ostrov la Călăraşi, 
caii potcoviţi din vreme, 
tot trăgeau iavaş-iavaş.

Oştenii trăgeau obuzul, 
în zori, chiar de dimineaţă, 
să slujească taica popa, 
la copca făcută-n gheaţă.

Popa cânta boboteaza, 
botezul lui Isus Cristos 
şi arunca crucea în apa 
sfinţită cu busuioc…

Tineri s-aruncau în copcă 
şi înotau voiniceşte, 
să scoată crucea din apă, 
iute, cât ai zice peşte.

Toată lumea lua agheasmă, 
El primea în dar cadoul, 
doream să-nceapă coşia 
şi să proclamăm eroul.

Îmbrăcaţi în mândre straie 
şi căciula pe-o ureche, 
de prin sat veneau călare, 
juni frumoşi, iubiţi de fete.

Început-au cavalcada, 
când la trap, când la galop, 
doi rămas-au fermi în cursă, 
pentru miza pusă-n joc.

În aplauze primit-a, 
premiul ce l-a câştigat, 
un ştergar, Agheasma Mare, 
calul ş-un chimir ornamentat.

Se-ncinsese chiar o horă, 
când o fată a dispărut… 
o săltase-n şa iubitul 
făcându-se nevăzut.