Am alergat cu sufletul
AlbAtros
------------------------------

În zori, 
m-am trezit din vis,
alergam desculță
prin fulgi de nea
prin albul de afară
amintindu-mi de alergarea mea
și m-am simțit mai bucuroasă.

Am alergat
destinul să te întâlnesc,
am alergat 
prin soare,printre nori
să-ți văd chipul sufletului...

Am alergat
prin zone-ntunecate
crezând că lumina nu-i departe,
am alergat
prin foc și apă
crezând că mă vor întări
în căutările mele...

Am alergat când toți
se odihneau
crezând că alergarea
îmi va-ndrepta căutarea 
și te voi întâlni...

Am alergat prin slove
crezând că slova mea
îmi va ușura căutarea
și te va întâlni...

Am alergat
chiar de-am greșit cărarea
am alergat neîncetat
sperând că întro zi 
te voi întâlni...

Am alergat
și n-am întâmpinat
nici un portal zăvorât
să-mi inchidă drumul...

Am alergat
prin ceasuri verticale
ce ne-au străpuns
precum săgeata lui Cupidon...

Alergând mereu
în urma sau înaintea iubirii
dorind lumina și umbra ei...

Ea,o fire îngăduitoare,
ne-a dăruit mereu răspunsuri 
la întrebările nepuse
cernând din înalturi
petale de iubire
precum fulgii albi de nea
sărutând mereu
privirile albastre
din sufletele noastre,
în răsărituri, 
ce ne luau de mână colindând
pe tărâmuri făra de sfârșit
unde iubirea înflorea.

Chiar de te-am întâlnit
nu voi înceta alergarea,
voi alerga prin flori
de trandafiri
și voi împărți petalele lor
tuturor îndrăgostiților
prin slove frumos aranjate
dăruind poeme,pline,
cu flăcări de iubire,
sufletelor frumoase.