Gara unui Timp
Luca Daniel
------------------------------

Prin fulgi de nea te-am rătăcit în vise   
Şi-nfrigurat la poarta destinului mai bat,   
Pe pragul iernii mele, poemele nescrise   
Aşteaptă-un tren de noapte ce vine-ntârziat.  

Secunda-nzăpezită priveşte minutarul,   
În drumul lui spre cifre rămâne îngheţat,   
Timpul s-a dus şi azi să-şi cumpere ziarul   
Din colţul vieţii noastre, mereu amanetat.  

Magnolii speriate de ultima ninsoare   
Se-adăpostesc tăcute în inima ce plânge,   
Aștept o primăvară cu razele de soare   
Şi cu a ta privire ce-n suflet va ajunge.  

A nins peste o lume şi-n ochii tăi o mare   
M-aşteaptă să-i mai spun de tine şi de noi,   
Când pescăruşii zboară la capătul de zare   
Te strig din nou iubire să fim iar amândoi.  

Când o s-ajungi la mine, în frunză te prefac   
Şi-nvăluiţi de-o briză vom alerga pe-un câmp,   
O să-ţi găsesc iubirea prin florile de mac   
Şi vom uita c-am fost prin gara unui Timp.