Mamă, lacrimă amară
Rolea Nicolae
------------------------------

Simt elanul cum se frânge 
Ca un băţ uscat de tisă
Şi prin mine o lupoaică 
Stă cu gura larg deschisă...
Are ochii plini de fiere, 
Dinţii ei rânjesc ciudat...
Şi-ntr-un copârşeu de frasin 
Eu mă văd întors în sat.

Mama plânge, se jeleşte, 
Păru-şi smulge neîncetat
Că se stinse felinarul 
Fiului ei minunat.
Nu-i nimic, măicuţă bună, 
Viaţa-ntreagă e un vis,
Şi mă-ntorc în primăvară 
Chiar prin floarea de cais...

Să mă rupi din rămurele 
Şi ca ieri, măicuţa mea,
Să pui floarea la ureche 
Când te duci pe la cişmea.
Şi când te vede vecina 
Că porţi doliu pe pământ,
Tu să-i spui, măicuţă bună, 
Că din cer un vis s-a frânt

Şi că fumul lui albastru 
A căzut pe casa ta
Cum căzu trăznetu-n vară 
Jos, în nucul din vâlcea.
Nu mai zice alte vorbe, 
Lasă totul cum a fost,
Nu aprinde amintirea 
Într-o pierdere de rost.

Dar de întreabă fata popii 
Când vine la casa ta,
Să nu verşi o lăcrimioară 
Că se prinde, mama mea.
Ei să-i spui că-s tare bine, 
Că-s voinic şi năzdravan,
Dar m-a detaşat destinul 
Peste mări, peste ocean,

De sărutul ce mi-a dat,   
Roag-o să nu-i pară rău...
Că pe veci îl port cu mine 
Chiar pe fund de copârşeu.
Apoi, vorba ta mieroasă 
Lin, întoarce-o spre viţea...
Dar nu scoate-o lăcrimioară 
Că-mi faci rău, măicuţa mea.

Sâmbătă, în geana zilei, 
Când te duci la cruce-n sat
Pune paltonul de lână 
Ce din bursă ţi l-am luat
Când din ochii îţi pică stele 
Peste lutul brun-verzui 
Spune-le că uzi sfioasă  
Liliacul ...nimănui. 

24.01.2016