Iubiri de-o viață
Caprar Florin
------------------------------

Amintește-ți doamna mea de prima oară 
Când sub geamul tău treceam grăbit, 
Era frig, ploua, și era seară,
Da-n inimă-mi ardea un foc mocnit .

Vedeam poate pentru-a mia oară 
Lumin-aprinsă la fereastra ta, 
Dar niciodată silueta-ți clară… 
Doar geamul gol se arăta. 

Da-n seara aceea, sub nesfârșita ploaie, 
Ce pătrundea în suflete și gânduri, 
Si năvălea din ceruri lungi șiroaie 
Născând în mine-aceste aprigi rânduri, 

In seara-aceea…Multumescu-ți Doamne ! 
M-ai invitat în suflet să-ți pătrund, 
Si n-are cine azi să mă condamne 
Că-n visul meu am vrut să te afund. 

Politicos eu mi-am lăsat afară  
Bocancii uzi și plini de trist noroi, 
Si am intrat tiptil în calda inimioară 
Să nu trezesc trecute, alte, ploi.

Ti-am împletit în miile de vise 
Săruturi calde-n sute de culori, 
Din ele-o rochie nouă îți ieșise 
Acoperindu-ți tandru,trupul   arzător. 

Si-n fiecare noapte-ți mai croiam 
Mereu câte-o rochiță nouă, 
Si-n serile târzii-mi plăcea când te priveam 
Pierzandu-te in brațele-amândouă… 

Sunt ani de-atunci și ne-am iubit sălbatic, 
și ne-am iubit feeric, și ne-am iubit deplin, 
Vor trece-n goană alții și-n prag de întuneric 
Tot ni se va părea că ne-am iubit … puțin. 

Căprar Florin