Tabloul
Cârdei V. Mariana
------------------------------

Tolănit într-un hamac, 
zâmbea ușurel crispat,
verdele ochilor lui
îmi părea atunci căprui.

Cu mustața răsucită, 
barbișonul grizonat	
și cu tâmplele albite, 
îi privea nudul pictat.

El, artistul, o văzuse 
într-o duminică-n parc,
și ideea îi surâse 
invitând-o la conac.

Frumușica, încântată, 
acceptă imediat
și porniră împreună, 
mai târziu, pe înserat.

Fără multă tevatură, 
se-nvoiră și-n curând, 
haine zăceau pe podele, 
partida prefigurând.

Însă el, fără vreo grabă,
o roagă să se lungească,
să-l privească surâzând, 
încercând să-l cucerească.

Zi de zi se revăzură, 
întâlniri lungi, voluptoase,
ce în timp se transformară 
în partide amoroase.

Când a terminat tabloul, 
pictorul îndrăgostit 
a rugat-o să-l privească, 
dar fata a tresărit...

Palmaresul tău acum 
mai include o cucerire
viața asta nu-i de mine, 
doresc dragoste, iubire.

Luându-și pe ea mantoul,
un sărut i-a dăruit
și-i șopti, așa în fugă,
“cu arta– m-ai cucerit 
- ție-ți rămâne tabloul,
plec la noul meu iubit!”