Nimeni nu începe să creadă
Flavius
------------------------------

Nimeni nu începe să creadă din bunătate
sau pentru micile ori marile realizări obţinute
ci mai degrabă din lipsa de încredere în sine,
îşi caută un refugiu de linişte
până se conving de mijlocirea care se impune,
pentru păcatele ce se cer iertate
cu penitenţă şi rugă.

Sigur e bine să te trezeşti şi în ceasul din urmă, decât deloc,
angajat pe drumul credinţei în dreptatea eternă
c-un glas spăşit şi sfătos să chemi
semenii spre Dumnezeu,
pentru ca pildele mântuitorului să fie înţelese
şi urmate-n milostivire.

Cu prea multă bogăţie, lipsă de respect şi intoleranţă,
se uită de cei săraci cu duhul
încât cred că mai exista o lume
în care îşi vor vedea visul cu ochii.
Dar cine poate spune cât de puţin
despre această viaţă a energiilor pozitive
în care se trăieşte într-o îndestulare divină
fără conducători hrăpăreţi
ce-şi însuşesc partea din steaua ta pentru sufletul lor
cum se întâmplă pe pământ.