În casa Ta... Danab ------------------------------ În casa Ta, eu am trăit ca fiu, iubit de Tine Era frumos.. înălţător.. te ştiam lângă mine Furtuna când bătea în geam, tu mă priveai senin Şi îmi spuneai: -"să nu te temi, să fii de pace, plin.." Mă luai de mână-mi arătai ce frumos răsar zorii.. Din inimă când îmi vorbeai.. mă cuprindeau fiorii Iubirii, venită de Sus ce-n lacrimi se va frânge Pentru fiul de-acasă dus, va sta-ntinsa pe-o cruce! Tu îmi vorbeai de vrăbii ce cântau voiase-n lunci: "-De-ţi va fi foame, copile drag, să nu te temi atunci, Aşa cum Eu le îngrijesc să aibă mereu hrană Mai mult pe tin te preţuiesc! Mai mult.. să nu ai teamă!" Şi îmi spuneai de crinii albi, ce cresc mereu pe câmp: "-Ca ei, nici Solomon n-a fost aşa-mbrăcat, nicicând, Ei nici nu torc şi nici nu ţes.. Doar Eu îmbrac în Slavă toţi crinii care astăzi sunt.. iar mâine vor fi pleavă!" Dar am plecat din casa Ta.. şi ţi-am cerut averea O hotărâre ce lăsa în urma ei, durerea Unui părinte întristat cu braţele-I deschise Pentru acel ce n-a crezut cuvintele promise... Şi am plecat în lumea mea.. şi ţi-am trădat iubirea Tu mă priveai cu ochii blânzi ce-nrourau privirea Averea toat-am risipit.. şi m-am tot dus în lume Şi înapoi n-am mai privit, uitând de al Tău Nume... Ce grea mi-e inima... ce grea! Când simte iar povara În jur nu am pe nimenea, să-mi înţeleagă starea Ce mult aş vrea ca să mai fiu cum am mai fost odată În starea când eram copil, în dragostea curată? Acum privesc în urma mea.. ce intristată-i zarea Şi florilor.. cum aş putea să le redau culoarea? Cum aş putea să te privesc în ochii Tăi, Părinte Când pentru mine, ei au dat doar lacrimi.. lacrimi sfinte..? Cum aş putea să vin acum.. să-ţi cer din nou iertare Averea Ta-i.. făcută scrum.. cum să-ţi cer îndurare? M-apropii de-ale Tale porţi... dar sufletul îmi plânge Când ştiu că pentru mine,Tu,blând Te-ai jertfit pe-o cruce... Mai vie-mi pare amintirea celor trăite-odată În vremea când simţeam în piept iubirea ta, curată... Şi câte flori şi primăveri erau atunci pe Cale Când nu purtam grele poveri... şi nu mergeam agale... Îmi era duhu-nflăcărat... şi plin de-a Ta, credinţă Eram în Casa Ta, odat!... în vremi de pocăinţă... M-aşez la crucea Ta, căci ştiu... nu-i un alt loc mai bun Ca din sufletul meu, pustiu, păcatul să ţi-L spun: Am rătăcit pe calea Ta... n-am stat în ascultare Şi n-am ştiut ce greu va fi la roşcovele-amare Şi n-am ştiut ce dor de sus, mă va chema mereu Prin Glasul Domnului Isus să vin la Dumnezeu...! O, n-am ştiut că-s rătăcit... dar port Sfântul Tău nume Şi ştiu, mereu Tu m-ai iubit... şi m-ai chemat din lume, Dar azi, eu vin.. la crucea Ta, cu haina-mi zdrenţuită... Primeşte-mă Părinte Sfânt... în casa Ta, iubită! Azi vreau.. azi vreau Părinte drag.. să-mi dai în suflet, Harul Să nu mai fiu cel rătăcit.. să nu mai fiu hoinarul Deschide-ţi cerul minunat.. fă zorii, să răsară Şi pentru mine! Şi iertat să fiu, O, Doamne, iară... Şi să rămân la crucea Ta... să simt în piept fiorul... Să nu mă mai lepăd de ea şi să nu-ţi mai duc dorul... 03.10.2015 Daniela Banita