Stânca din vale Ioan Daniel ------------------------------ .Stânca din vale Alergam printre jumătăţi de cuvinte alergam pe urmele oilor sosisem pe munţii cei înalţi ai lui Israel şi aici îmi aşezasem staulul aici îmi pusesem coliba . aprinsă de doruri ca o fereastră spre cer aici pe vîrful munţilor învăţasem să cînt mersul oilor la stânca din vale acolo unde izvoarele curg şi apele privind înspre cer chipul ţi-l înveşmântă în culoarea zilei şi pas cu pas mioarele mă urmau într-o conjunctură aparte . . păscând iarba în zâmbet de rouă piscurile munţilor ne înveşmântau în culoarea cerului ochii departe îmi erau aţintiţi spre stânca aceea din vale unde apele se-mbracă în spumă şi curg în fântâna de doruri aprinsă căutam un ungher căutam o dovadă o urmă în care să văd împlinită dorinţa acolo pe munţi acolo la stînca aceea zid de cuvinte unde învăţasem despre lumină de-ntâia lumină în care cât nu voisem real cu ochii s-o ating odată măcar doar prin credinţ-o văzusem privind înspre stîncă cînd la . . poalele ei pe ape învăţasem să merg învăţasem să cânt privind înspre stânca aceea adeseori mă pierdeam în cântare căci fluierul nicidecum nu-mi dădea odihnă ca o revărsare de ape ce curg printr-un vad în stâncă săpat doar acolo primii ochi i-am zărit ochi de lumină aparte privindu-mă ochi alţii cum nu-s acolo m-am întâlnit cu Isus şi l-am văzut prin credinţă şi vai cum nu voisem real cu ochii mei să-l văd să-l ating cu privirea real îmi era drag în fruntea turmei să merg cu fluieru-n mînă să cînt la pas mersul oilor sub frunzele ochilor tăi acolo unde la o aruncătură de piatră drumul se lipeşte de stîncă şi oile vin împreună la ape ţi-s ochii o minge de foc în care tot mersu-ţi aduni şi viaţa picătură cu picătură văd noaptea aceea când când copil fiind ocoleam staulul cu tăciuni aprinşi lupul să fugă să nu-mi sfîşie vreo oaie adesea mergeam înspre stîncă şi-mi era dor de-o noapte aprinsă la ape s-alerg în izvoare fiinţa să-mi scald să trec în lumină îmbrăcat în lumină să cînt cântarea de slavǎ doar Ţie Isus Te-am aşteptat în atâtea rînduri să vii la ape prin ele să treci înveşmântându-mi lumina cu zâmbetul Tău şi azi Te aştept o lumină să-mi fii . şi aici şi-n veşnicii 11-07-98