LA JUMĂTATEA DRUMULUI DINTRE IUBIRI
Andreionthepoetry
------------------------------

Un gând îşi freacă palmele frenetic,
Făcând ca să mă pierd prin a mea fire,
Cotrobăind prin inima-mi naivă,
Ca să se-agaţe straşnic de-o simţire.

‘Şi-aruncă ancora făr’ să mă-ntrebe
Până-n adâncul ontic ce m-apasă
Şi râde de acolo, dinspre mine,
Ca un păianjen ce m-a prins în plasă.

E-un gând despre-a’ iubirii  sensuri duale,
Ca un anchetator de dedesubturi
Ce zac comod în fiinţa mea plăpândă,
Uşoară ca un fulg printre abrupturi.

Iar gându-acesta-mi spune că iubirea
E-adevărată doar de se jertfeşte
Şi de-nţelege şi acceptă truda
Pentru acel ce inima-l iubeşte.

Mai e o dragoste, mereu prezentă:
Cea care pe ea însăşi se adapă,
Cerând ea jertfă multă de la ceilalţi
Şi neputând în sine să-şi încapă.

Şi-mi spune gândul că eu merg adesea
Spre dragostea cu-a doua trăsătură,
Deşi nu asta-i calea cea mai bună
Pe care să-mi îndrept a mea făptură.

Ideea asta-mi zbârnâie-n timpane,
Nedându-mi voie să mai dorm o clipă - 
Mă cheamă ca un clopot de alamă
Ce adevăru-n mine-l înfiripă.

De n-oi putea iubi cum se cuvine,
Voi lua avântul unei noi trăiri - 
Măcar să fiu, în încercarea fiinţei,
La jumătatea drumului dintre iubiri!