Templul tăcerii
Costel Zăgan
------------------------------

Nici bine ochii n-am deschis

singurătatea mă izbeşte-n faţă

şi-abia ieşit din paradis

o altă amintire mă răsfaţă

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

nimic cu nimeni se-ntâlneşte

mă nasc în fiecare dimineaţă

cum apa domnilor din peşte

Nimic cu nimeni se-ntâlneşte

şi zău abia ieşit din paradis

văd că nimic nu-i omeneşte

deşi nici ochii n-am deschis

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

că numai ea vai mă dezvaţă

Costel Zăgan, CEZEISME II