Mi-e dor de ce-am avut odată
Mihai Manolescu
------------------------------

Mi-e dor de-o pajişte-nflorită
Şi-un verde crud şi nepătat,
Mi-e dor de-o lume îngrijită
Şi de un om mai educat.

Mi-e dor de-o fire mai subtilă
Şi mai discretă uneori,
Nu de expuneri fără milă
Şi fără urme de pudori.

Mi-e dor cu-o strângere de mână
Să ne-nţelegem între noi,
Nu să semnăm o săptămână
Contracte lungi, cu mii de foi.

Mi-e dor de-acea normalitate
Ce am pierdut-o hăt de mult...
Aş vrea să le întoarcem toate,
Precum au fost la început.

Ştiu că avem tehnologie,
Că ne dorim planete noi,
Dar la ce bun, fir-ar să fie
Dacă-nauntru suntem goi?