Povestea mea! M Horlaci ------------------------------ Povestea mea ! Mi-e greu să scriu povestea vieții mele, Cu amintiri si fapte din trecut. Au fost si bucurii, si clipe grele Si alții se vor regăsi, poate, prin ele Prin rândurile, ce le-am așternut. Doar Dumnezeu a săvârsit minunea M-a scos ca pe-un cărbune dintr-o vatră Numai cu El e mai frumoasă lumea, Când lumea este nouă dintr-o dată. Când tot ce vezi în jur e-o altă stare Si parcă totul este mai frumos, Când poti privi mai sus în depărtare Spre alte orizonturi călătoare Atunci în fața ta este Hristos. Nu-i altă bucurie mai măreață Nu sunt de-ajuns cuvinte omenești, Să stii că-n fiecare dimineață Tu te trezești, trăind o altă viață Gustând din bucuriile cerești. Dar viața fără Domnul nu există Si nu există pace fără El. Păcate imi stăteau pe constiință Eram un suflet rătăcit fără voință Si-ademenit de pofte fel de fel. Mi se părea că totul este-o glumă Dar m-am trezit încet, într-un cosmar, Unde speranța a-nceput s-apună Si soarele era ascuns după furtună Când toată existența mea, era-n zadar. Când nu primești iubire, nu-i iubire, Nu esti mai mult decât, argat la porci, Si vezi în omenii din jur doar amăgire Si doar un gând în minte parcă-ți vine În casa ta să nu te mai întorci. Dar oamenii sunt oameni te doboară Iar asta mai tarziu am înțeles, O lume decăzută si murdară Si-un Lucifer ce-n taină o coboară În universul vieții fără sens. Un păcătos, un păcătos cu Datini Asa eram când m-a găsit Isus, Si viata mea era cuprinsă-n patimi Si multe zile am petrecut în lacrimi Să aflu pentru mine un răspuns. Dar cine să-mi cunoască frământarea Când numai Domnul stie ce gândim, Chiar dacă-atât de-nvolburată era marea Si-n mintea mea numai vedeam salvarea Eu totuși am zărit un chip...Divin. Si când pe bancă ascultam cuvântul Privirea Lui se contura mai clar, În urmă rămânea uitat trecutul Prin sângele iertării începutul O nouă viață fără de hotar. În bucurii ce nu pot fii ascunse Ce stări înalțătoare am găsit, Când am lăsat păcatele la cruce Si am plecat spre cerul care duce La Domnul care-atâta ne-a iubit. O nouă zi o nouă dimineață Asa povestea mea a început, Si am în El deplină siguranță Cu dragoste, credință si speranță Că El salvează sufletul căzut. De Mitică Horlaci. La cererea unor, Confrați, am hotărât să readuc pe pagina unele poezii mai vechi.