Zabranice cad
Samoila
------------------------------

Omul,
Dǎnţuind
Pe marginea lumii,
Zornǎie lanţul
Limitelor sale
Însrise în el
Cu dragostea,
Celui de Sus
Când l-a pus pe o cale.
Când uitǎ Scriptura,
Îmbǎtat de Bachus,
Cade în şanţurile
Conştiinţei,
Mânjindu-şi mâinile
Cu faptele
Fiinţei.
Zǎbranice cad
Peste ochi 
Sacadat
Mǎtǎnii tǎcute
Nu-l vor salva
De pǎcat.