Te voi concepe , Dumnezeul meu...
Lilia Manole
------------------------------

Dă-mi numai nopţi, o, Dumnezeule,
Să văd iarba, verdele, cum paşte,
Şi se înfruptă cu ispitele,
Lăsându- se ascunsă, pân- se naşte.

În pântecul albastru se ascunde,
Din Emisfera binecuvântată a pământului,
Iţi cer, şi ca să- Ţi multumesc, atâte
Nopţi ce omoară silabele urâtului.

Belşugul stelelor pe cer se- agaţă
De- un lant albiu, purtând tinctură,
Din verdele de iarbă ce- i o aţă,
Prin fibra mea, îngândurată dictatură...

Ca o lucarna, fie- mi încăperea verde,
În care eu, un fir de om, nu pot sa dorm,
Proptindu- mi, de-alambicurile certe,
Imune amfore, zvonind prin somn.

Sub pietrele ce-şi cască- nsingurarea,
Un fir de om sunt , ori alt fir-
Lăuntric , care e numai suflarea...
Nu-Ţi cer nimic, o, Doamne, abitir...

Şi chiar de-aş fi pribeag de verde,
Prin iarba, care Tu o creşti,
O, Dumnezeul meu, Te voi concepe
În pântecul Mariei, să Te primeneşti...

Lilia Manole