Condiţia umanǎ
Samoila
------------------------------

Lumea cu ordinea ei relativă
Ne vinde uşor la preţ de tarabă,
Şi-având o trăire liber-parşivă
Bârfeşte adesea la şanţ ca o babǎ.

Nu se pricepe sǎ râdǎ prea bine,
Îşi dă cu părerea despre ocară,
Între un ţipǎt şi-o moarte se ţine
Tocând o plǎcere-n trǎirea precară.

Lumea aceasta-nadins e făcută
Din oameni concreţi, în cǎrţi ,,neumblaţi”,
Legându-şi speranţa de vin şi cucutǎ
Ca semn evident cǎ sunt inşi limitaţi.

Al lor suflet pustiu abia îl zăreşti
Printre oase şi vene prinse în piele,
Mintea clarǎ nu-i vizitează-n fereşti
Ce dau înspre ochii ţintiţi cǎtre stele.

Cum? De ce se întâmplǎ? Şi în ce scop?
Întrebǎri vagi, ce nu-s pe-ale lor buze,
Le găsim, de vrem, la vestitul Esop,
Omul haios ce dorea să ne-amuze.

Treziţi-vă ,totuşi, voi oameni pierduţi!
Ce sunteţi valori de stirpe divină,
De ce aşteptaţi, smeriţi şi tăcuţi,
Sǎ vinǎ salvarea şi ea sǎ nu vinǎ?

Facultatea cunoaşterii voastre
Vă îmbracǎ-n sfinţenii discrete,
Primite în tainǎ sub zǎrile-albastre
Ca gir existenţei cu nuanţe concrete.

Cǎutaţi adevărul şi nu-l refuzaţi,
Alfa şi-omega în voi sunt sădite,
De ce vǎ grǎbiţi gândind sǎ casaţi
Trăirile voastre uşor amorţite?

Viaţa perenă sǎdeascǎ-se-n voi
Ca idee de om botezat absolut,
De ce îmbrǎcaţi sunteţi tot goi,
Sărmane fiinţe croite din lut?

Spiritul vostru, poposit în sine,
Bine ar fi sǎ se punǎ de acord
Cu foamea de-abis şi setea de bine,
Apelând strategic la orice racord.

Aruncaţi-vǎ mintea în ascendent,
Abil trecătorul deoparte-l lăsaţi,
Fiţi liberi ca pasǎrea în dependent,
Gol adevǎrul oricând să-l luaţi.

A voastrǎ căderea în hǎu e reală,
Deşi o negaţi uneori insistent,
Priviţi orologiul, fǎrǎ sfialǎ,
Ce-a fost, a fost, acum e prezent!

Nu căutaţi neştiutul în lucruri,
Că nu-l veţi găsi aici niciodată,
El se gǎseşte departe de trucuri,
Având existenţa ascunsǎ, codatǎ.

Sunteţi dibaci inventând arsenale,
Voi, oameni, focul sacru-l păziţi!
Între naştere şi moarte e-o cale,
Mergeţi pe ea sigur şi nestingheriţi!