Atât de verde e iubirea
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
------------------------------

- Tu nici nu ştii cât verde-adun în valuri
Să-ţi las pe pragul inimii în zori,
Nepăsător ca vântul treci pe maluri
Şi-mi pari atât de singur uneori

Că ţi-aş putea trimite companie
Un serafim tăcut... Când fruntea ta
Se va-ncreți a dor, a nostalgie,
Pe aripile-i mari te va purta

În galaxii prin care depărtarea
E-o teorie falsă, nici nu ştii
Cât verde-adun să-mpodobească marea
Care-ţi sărută plajele pustii.

- Ţi-arunci pe ţărmul alb ofranda verde
Ce-mi înveleşte sufletul pustiu,
În spuma unui val care se pierde
Sub tâmpla mea. Ce anotimp târziu

E-n raiul unde îngerii, iubito,
Ne-au invitat să fim colocatari
Şi lumea pentru noi au împărţit-o
În două emisfere mult prea mari,

Dar inimile noastre-s ancorate
De verdele întâiului destin
Şi slovele acestea sunt sculptate
Cu certitudini sub un cer senin.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș