Îmi cresc aripi
Aspiranta
------------------------------

Te privesc în tăcere, cu
teamă 
că ai să mă prinzi
vrând 
să-ţi deschid fereastra sufletului,
un suflet pierdut
printre iluzii şi gânduri
ascunse în bezna unui cuvânt,
mi-este sete de tine
şi aş vrea să-ţi sorb
lacrima uitată
între oftat şi inima 
bântuită de o imposibilă iubire.

Un orologiu nevăzut te trezeşte 
şi atunci fug fără umbră
adăpostindu-mă în colţul în care 
luna nu poposeşte de teama
unui descântec, 
secătuită de dor 
mă cufund în ţărmul
fără nume, 
încep să fac incantaţii păgâne 
până ce sufletul
ţipă durerea tăinuită
a cuvântului nerostit.

Mă smulg din braţele eresului
fugind spre podul speranţei,
din înalt se coboră peste mine o ploaie 
ce udă suflarea ciuntită
şi simt freamăt în lăuntrul meu, 
Doamne, îmi cresc aripi,
am să zbor 
odată cu cocorii şi împreună cu ei
voi găsi
cuibul uitat, 
apoi voi mângâia zvâcnetul primăverii
rupând de pe ram frunzele moarte.