Melcul și gâzele(fabulă)
Doina Bezea
------------------------------

Rezemat pe grinda vieții
timpul zboară și mănâncă,
gândul nopții,roua ceții
prin vlăstarele din luncă.

Sub covorul plin de frunze
adunat sub coji de nucă,
zace-ntins cu dor de ducă
un melc mic vânat de gâze.

-Dar lăsați-mă odată!
drumul lung să-l înfrunt iară,
nu știați că-i demodată
carnea mea cu gust de ceară?

Auzind cele-nșirate
una pe gânduri căzuse,
c-aveau buzele rujate
de la roiul de căpușe.

-Bine treci! vom găsi hrană
noroc că ne-ai spus de grabă,
altfel ne făceam vreo rană
pentru talpa ta bag seamă.

Bucuros trecu sărmanul
pe sub aripile-nguste,
chiar de și-a salvat sumanul
vor fi alții ca să-l muște!
Autor Doina Bezea