CINE EŞTI TU STRĂINE?
STOMFF ANDREI AUREL
------------------------------

CINE EŞTI TU STRĂINE?

Cine eşti tu străine? M-a-ntrebat
Privindu-mă cu ochi de căprioară.
M-ai întâlnit acum întâia oară
Şi versul tău îmi pare chiar ciudat

Când aminteşte de iubirea noastră
De pe o dreaptă dusă-n infinit.
Sunt sigură că nu ne-am mai iubit
Şi nici n-am aşteptat la o fereastră

Să te întorci din zbor intergalactic
Învins de dorul pentru ochii mei,
Nu sunt odorul drag al unor zei,
Sunt doar femeie şi mi-e simţul practic.

Îţi plac, îmi placi, avem aceiaşi vreme,
E loc să ne iubim şi pe Pământ.
Îmi plac poeţii însă nu prea sunt
Tentată de coroane, diademe

Ori alte semne ale îmbuibării
Ce mă transformă-n sclav împovărat.
Decât să fiu o fată de-mpărat
Prefer să mă bronzez la malul mării.

Prefer să simt că de mă strângi la piept
La unison bat inimile vii.
Învaţă să iubeşti dacă nu ştii!
Străinule, poţi fi mai înţelept.

Iubim ori nu pe-această paralelă,
Nu mai visa o insulă la tropic,
Îmi pare visul tău mult prea utopic,
Îmi place însă nu mai vreau dantelă.

Mai bine hai să ne lipim de stâncă
Şi să privim în ochi nemărginirea,
Adu-mi poeme însă dă-mi iubirea,
Eu îmi doresc o dragoste adâncă

Precum oceanul clipelor rămase
Să le trăim aici, intens, acum.
Asumă-ţi dragostea aşa cum mi-o asum
Şi hai pe mări oricât de furtunoase

Dacă la ţărm ne-aşteaptă fericirea
Pe care-o merităm trăind frumos.
Alunecă luceafărule jos
Şi îţi ofer o viaţă nemurirea.

Nemuritor eşti doar iubind cu sete
Şi-atunci trăieşti intens, pe îndelete.