Doar că m-a stins...
Doina Bezea
------------------------------

Să-ţi fiu altar nu moarte
am scos din geruri frigul,
m-am învelit cu vise
din lacrimi reci de toamnă,
în sângele zăpezii
mi-am botezat destinul,
doar că m-a stins un tremur,
mă ierţi frumoasă doamnă?

Să-ţi fiu inel nu clopot 
am strâns în braţe luna,
din rugul ars din soare 
am prins tăcerea-n flori,
s-a dezvelit şi cerul
strângând din văl cununa,
doar că m-a stins un fulger,
mă ierţi de două ori?

Să-ţi fiu etern nu jale
am scos din flăcări focul,
din luturi de cenuşă
făcut-am chip de fum,
mi-am strâns durerea-n zale
spălând de răni sorocul,
doar că m-a stins uitarea,
mă poţi ierta şi-acum?
Autor Doina Bezea