Să ardem case cu gust de nămol
Gerra  Orivera
------------------------------

*pereții care ne surpă* 
« Dedicată Criticului Blind »

într-o cămaşă de zgură nu m-am născut 
şi n-am să mor ca un deținut  
prea sărac
să găsească iarba fiarelor martorii pulsului 
ochii din palmă 
ambasadorii întâmplării de-a fi 
m-ajută să înfășor panglici de inimi împrejurul izvoarelor
detectează primejdia ascunsă de-a nu recunoaște
chipul care-mi primește binețea sărutul
uneori spaima

călcâiul se poate să fure câteva stele 
înainte de săgetare trec prin inima florilor impregnat de enigmă
atâtea răscruci şi aripe frânte se ghemuiesc 
în cataracta nopții
și vandalizează misterul

oglinda clipelor construiește obstinat cetăți perisabile
să m-ascund în arenă toreador
cu tauru-n gleznă
m-ar batjocori venele înnecându-mă-n sânge
până la astrul din frunte și aripile
care-și întind orizontul în piele

atât de maleabil acopăr toate războaiele cu ninsorile
râsului meu 
până îmi mor toate cuvintele
înțelesurile
spulberă fețele ce și-au potrivit gura
pe țipătul meu
până l-au transformat în lumină 

în urmă 
izbindu-se dureros de-o pupă de flutur
ecoul repetabilei incantații produce seisme în verde 

”pe crucea inimii scrumește-mă împrejurul piroanelor 
să-ți fiu înviere”