Alexandrei
George Pena
------------------------------

Când vei veni, suflețele, la mine,
să te îmbraci cu liniște şi tăcere
şi mai cu seamă, inima din tine
s-o laşi să bată-n voie cu sfâşiere.

Am să te-aștept năucit în mâhnirea
spulberată între distanțe acum;
așa cum m-a îndumnezeit iubirea
din nori și din stele am să te-adun.

Să aduci surâsuri vestite de buze,
ochii tăi să clipească ceva nefiresc;
şi dacă-s sfios, azi, să nu te-amuze
că în sărutări, eu, am să te zidesc.

Și am să tot uit capriciile asedierii,
mereu întârzierile vor fi prelungi;
ai să mă stingi cu prima ivire a verii,
cu liniile tale fine – calde și lungi.