Trecut-au anii...
Carmen
------------------------------

Trecut-au anii şi m-apasă dorul
De timpul când  pentru bunici,odorul
Era fetiţa care zâmbea mereu
Şi ei spuneau că râde Dumnezeu.

Trecut-au anii şi mă duce dorul
Să le mai văd la casa lor pridvorul,
Uşa să o deschid înspre grădină,
S-aştept bunicii de la câmp să vină.

Trecut-au anii şi în suflet dorul
Aşterne-n drum cu amintiri covorul
Pe care calc spre satul dintre dealuri…
Simt iar răcoarea din păduri în valuri.

Trecut-au anii şi în casă dorul
De cei bătrâni  îmi ţine treaz ponorul
Ce-l simt acolo unde-am copilărit,
Departe-am fost de ei…Mi-a fost ursit!

Trecut-au anii şi în gând cu dorul
În iarba verde, fragedă, piciorul
Îl pun lângă mormintele aşezate
Pe dealul care oameni-i desparte.

Trecut-au anii şi trăiesc cu dorul
De voi şi-mi sunteţi ca odorul
Pe care voi l-ați luminat odată…
Cu lacrimi faţa tristă mi-e udată.

Trecut-au anii şi mă-nvăţ cu dorul,
Bunicii sunt în suflet ca izvorul
La care mă întorc să simt răcoarea
Când viaţa mă încearcă cu dogoarea!