VIAŢĂ ÎNTRE COPERŢI
STOMFF ANDREI AUREL
------------------------------

VIAŢĂ ÎNTRE COPERŢI

Lăsaţi-mă să ard în poezie
Această viaţă, singura ce-o am.
Din versuri simt izvor de apă vie
Şi din prozodie n-aş ceda un dram

Decât acelor ce doresc să vadă
Ascunsul vorbelor şi ritmul lor.
Sunt prea bătrân să mă mai iau la sfadă
Cu limbi de lemn şi cor asurzitor!

O nestemată prinsă-ntr-o conjuncţie
Ori un adverb lucind ameţitor
Înlătură din viaţă orice funcţie
Iar poezia, singurul odor

Ce merită să fie pus deoparte
Între coperţi ce nu rămân închise,
Comoară ca şi orice altă carte
În care lumile sunt transformate-n vise

Precum şi visele sunt transformate-n lumi
În care doar Ilene Cosânzene
Şi Feţi Frumoşi trecând peste genuni
Dau nemuriri noi şi noi dileme.

Sunt prea bătrân, dileme am prea multe!
Rostesc trohei, cer vântului s-asculte!

Sunt prea bătrân şi nu mai simt insulte.