Copil cu sufletul izvor
Aspiranta
------------------------------

Copil cu sufletul izvor

Mângâi cu gândul cuvintele nespuse 
Dorind să văd copilul cu sufletul izvor,
El nu știe de-abis ori vorbele ascunse
E fluturaşul clipei, stăpân pe al său zbor.
Și iată-l, vine, copilul cel hoinar
Aleargă către mine c-un crin îmbobocit,
Mă trage-n ploaia caldă, la margini de hotar
Să-mbrățișez lumina din noul răsărit.
Pășesc cu pietate prin iarba-nrourată,
Iar el îmi spune vesel să fiu mereu senină
Să râd nevinovat, ca-n vremea de-altădată,
Cu sufletul curat despovărat de vină.
Tristeţea de o vrea pe-ascuns să mă doboare
Să fug de umbre reci și ceața vălurită,
Sălaș să-mi fac îndată la margine de zare
Printre copacii liberi și vorba nerostită.
Acest copil revine mereu în drumul meu
Când clipele de-a valma pe umeri se așează,
Mă duce acolo sus, în universul său
Şi-mi spune tainic:"Neîncetat visează!”