Zori de Vama Veche
Stefan Doroftei Doimaneanu
------------------------------

Norii beţiilor nocturne
Se risipesc
Dezgolind zorii
Plini de taine
Şi amintiri
Înceţoşate !

Misterul,
Se împrăştie discret,
Împietrind
Umbra nopţii,
Ce încă mai apasă
Pe creierul 
Strivit de pahare
Înlănţuite.

Iubiri efemere
Din nopţile bete,
Se dezvelesc în ceaţă,
Obercăind
Prin amintiri
Ce sunt deja
Prăfuite.

Gândurile tac,
Jinduind linişte,
Cuie de scos
Cuie,
Şi noi evadări 
În zorii 
Plini de uitare.

Valurile,
Cântă la nesfârşit
Simfonii dimineţii
Prea răsfăţată 
De soare,
În răsărituri,
Pierdute
De menestreli
Orbi şi surzi,
Vrăjiţi,
De  aburiii
Unor  iubiri
Volatile,
Ascunse în briza 
Singurătăţii.

Eu,
Paşesc pe propriile-mi
Urme,
În căutarea nimănui,
Prin timpul rătăcit 
În mine.
Şi nici măcar
Nu ştiu
De ce !