Amintiri din clepsidră
Carmen Georgeta Popescu
------------------------------

Se consemnau abuzuri tot mai des, 
fugeam să ne ascundem în alţii, 
dădeam nedumeriți tot peste noi
și peste-aceleaşi pete obosite,
cu ochii-l întrebam pe înţelept
de ce întregul pare jumătate,
de ce din jumătăţi rămâne scrum,
zâmbea, 
în casa doar de el știută
mai pâlpâia povestea lunii
și-a-mbrățișărilor rămase-n drum.

Ne-a spus:
nu sunteți destul de apoşi,
nu curgeți cu valul pornit să iubească, 
n-am înţeles ce ne lipsea şi ne-am întors
la vechea lacrimă, urâtă, 
călătorie uscată pe obraz.

Deasupra noastră ploaia aştepta
să ne umple voioasă paharul, 
uimire să lase pentru când o vom bea 
regăsită mireasă la izvor.

Ascuns după nori, îmbrăcat de paradă,
gata să ne curme căderea,
soarele stătea în picioare 
ca o bună vestire.