Singurătate
Panait Gabriela
------------------------------

Amintiri

Un trandafir strivit sub călimară,
Sub lacrima greoaie din priviri,
O serenadă cu glas de primăvară
Împrăştie parfum din amintiri.

Aşa de cald îmi pare răsăritul
Păşind în viața mea ca un străin,
În zori de zi îi voi simți sărutul
Înrourat prin frunze de măslin

Şi simt în umbrele de îngeri din livadă
Cum a trecut atâta timp prin mine,
Cum cerul în văzduh ar vrea să cadă
Să mă acopere cu aripile fine

Şi -n jocul razelor prin pajiştea uscată
Descopăr o poveste rătăcită,
Când ochii tăi ,sub bolta înstelată,
Ardeau precum o lampă învechită

La geamul vieții mele ,uneori
Deschid privirea spre un  câmp în floare
Şi  mai zâmbesc petalelor de flori
Ce au rămas acum fără culoare.

Atingerile noastre se topesc 
Precum zăpada-n podul palmei mele,
Nici nu mai ştiu să -ți spun cât te iubesc,
Doar te mai simt prin gândurile mele!