Poti pierde ceva ce niciodata nu a fost al tau
Azoitei Stefania
------------------------------

Ţi-e dor vreodată de firele de nisip ce-mi curgeau din păr când îţi treceai degetele prin ele?
Dar de surâsul de foc, de  vară, de viaţă,  ce mi-l implantai în minte?
Şi amintirile de seri amorţite şi nopţi de grele răsărituri cui i le laşi?
Nu vreau custodie pe ele, căci eu le-am achitat.
Am suferit în parte egală pentru fiecare dintre cele menţionate mai sus
Şi vreau să ţi le las ţie moştenire …căci altă zestre de adio n-am.
Doar râuri  de soare îngheţate şi flori mărunţite prin buzunare murdare,
Nisip clandestin adus de departe şi tinut in borcane sparte .
Ţi le las pe toate, Soare, să i le dai lui într-o altă vară, într-un alt an sau alt anotimp,
Când viaţa de mine nu o s-o mai doară şi va fi rece şi cald pentru un timp ,
Iar de florile mele albastre va uita, căci toţi suntem sortiţi pierii.
Şi ştiu că nu va înţelege, căci e puţin de gândit şi în mare parte anost,
Dar eu vreau să asigur omenirea că da, 
Poţi pierde ceva ce niciodată al tău n-a  fost.