Eu am nădejde Lucica Boltasu ------------------------------ Captiv într-o țară străină,  Mă-ndrept spre un mâine incert,  Transform înserarea-n lumină,  Dar trupu-i aproape inert,  Mă zbat ca să trec de vâltoare,  Abisul pândeşte rânjind,  În luptă, chiar zâmbetul doare,  Dar drumul spre cer urc zâmbind,  Mă mustru-n a mea slăbiciune,  S-alerg nu mai pot chiar de vreau,  Dar fac tot ce pot pentru-a spune,  Prin vorbă sau scris Vestea-o dau,  Spun lumii de Har, mântuire,  De dragostea sfântă de sus,  De planul perfect, de jertfire,  De viaţa prin Domnul Isus,  Captiv într-o vreme străină,  Privesc catafalcul tacit,  Aştept marea clipă să vină,  Când plec, voi pleca fericit,  Căci drumuri de aur m-aşteaptă,  Pe care s-alerg şi să cânt,  De viaţa îmi pare nedreaptă,  Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt,  Ca David înalţ, plin de teamă,  Dar şi cu iubire, cântări,  Spre-Acel ce Acasă mă cheamă,  Osana se-aude în zări,  Primeşte-mi umila-nchinare,  Părinte, căci ce aş fi eu,  În lumea aceasta, sub soare,  De nu mi-ai fi Tu, Dumnezeu?  Captiv într-o lume străină,  Dau timpul cu mult înapoi,  Cu Domnul Isus, în grădină   Mă rog, ne rugăm amândoi,  Privind perspectiva ruşinii,  Cer pace, putere s-accept,  Spre locul numit "Căpăţânii",  Cu Domnul de mână mă-ndrept,  Sub bice şi pietre-arucate,  Sub cruce, cu greu fac un pas,  Nici lacrimi nu am, sunt uscate,  Dar Doamne de Tin-nu mă las!  De-o fi ca să beau din paharul  Durerii, aici pe pământ,  Accept cu smerenie Calvarul,  Căci bun este Domnul şi sfânt!  15/03/14, Barcelona-Lucica Boltasu