Cu primăvara-n suflet... Danab ------------------------------ Cu primăvara-n suflet pornesc spre Tine, Doamne.. E Dragostea dintâi ce Tu mi-ai dăruit... Fiorul Sfânt ce-L simt în ale mele toamne De când la crucea Ta, cu drag Tu m-ai primit! O primăvară-n suflet să am spre veşnicie, Să nu m-adap vreodată din tulburi, ape reci, Să simt mereu Isuse, în suflet, bucurie Cu lacrimi să-ţi ud urma, piciorului, când treci, Prin valea de suspine, la cei care Te cheamă Să le alini durerea şi lacrima s-o ştergi, Cu mâna ta, Isuse, să pui balsam pe rană Să-nflăcărezi iar inimi, care devin mai reci... Cu primăvara-n suflet, pornim spre veşnicie.. Tu îmi arăţi din valuri doar cerul minunat! Şi-mi dăruieşti mereu din Apa Ta cea Vie Ca să nu fiu în lume cu sufletu-nsetat... Mă chemi în zorii zilei cu şoapte de iubire Şi-mi spui "O, Nu te teme, o zi din nou ţi-am dat, Ca să trăieşti şi astăzi a mea neprihănire Ce te v-a duce-odata la Ţărmul Minunat, Şi să priveşti natura şi tot ce te-nconjoară Prin ochii blânzi, senini.. prin ochii de copil, Să nu te potriveşti cu chipul de afară, Tu să rămâi curată că floarea de april... Şi în adânca noapte, când aţipesc în taină Şi lume şi fecioare cu rodul lor, bogat, Tu să rămâi străjer, în albă, sfântă, haină, Acolo sus pe turn, unde te-am aşezat! Iar în amurgul zilei, veni-voi iar la tine Să nu adormi Iubito.. de nu te-am sărutat... Tu îmi vei spune greul prin multele-ţi suspine, Iar Eu voi asculta, tot ce te-a frământat... Şi întristare-amară, si desele batjocuri... Şi dorul tău din suflet cu care M-ai chemat, Căci stâncile în cale, sunt puse pân-la ţărmuri. Cu rost... ca să fii aur.. să fii aur curat!" O! Cine poate oare, atâta fericire Să-mi dăruiască Doamne, când sunt nemângâiat? Tu-mi eşti Izvor de viaţă, Izvorul de iubire! Aş vrea o primăvară, să port, neîncetat, Prin ale mele toamne, ce zbor iute ca vântul! Trecând prin via sfântă, când rodul Ţi-l aduni, S-aduc şi eu o roadă, cum spune şi cuvântul, O roadă-mpodobită cu multe rugăciuni, Să nu mă ofilesc în verile "de-afară" Şi nici răceala iernii să nu o simt, Isus.. Ci inima să-mi fie o sfântă, primăvara Până ajung la Tine... la Tine-acolo, sus!