Citire
Lucia Stefanovici
------------------------------

Tu nici nu ştii cât eşti de frumoasă,
aşa somnoroasă cum treci înspre
viaţă.
Tu nici nu ştii cât eşti de frumoasă
şi cât eşti făptură,
aşa aşezată cum stai, 
cu gândul prelins către gură.
Tu nici nu ştii cât eşti de frumoasă,
lăsându-te o dungă în privire,
cu miere, cu tăcere, cu mult miros de miez,
ca neuitată floare lăsată în rodire.
Să ştiu, să pot, să caut,
să încerc să te ating,
aşa frumoasă cum îmi stai în fire,
când gândurile tale se petrec
dinspre fereastră în chiar braţul
drept.