Palimpsest
Lucia Stefanovici
------------------------------

dedicată Domnului Profesor Doctor Sergiu Diacicov

Toate anotimpurile erau deodată în mine.
Toate cuvintele doreau să înflorească,
să reconstruiască,
toate deodată,
soarele.
Eram şi vară şi toamnă şi iarnă şi primăvară
deodată, deodată, deodată.
Deodată, brusc, a plecat.
Îl rugam să se întoarcă,
să-mi înapoieze cuvintele,
să-mi înapoieze cuvintele.
Nu mai aveam nimic şi
nu eram obişnuit să fiu,
doar,
să fiu.
Te rugam să te întorci, vântule,
să-mi laşi pe picioare, 
pe braţe, 
cuvinte.
Te rugam
şi umbrele se alungeau înspre tine.
Am fost jefuit.
Am rămas fără de cuvinte.
Fără să pot merge – fără paşi,
fără să pot vorbi – fără vorbe,
fără să pot plânge – fără lacrimi
la tribunalul dreptăţii.
Am fost jefuit,
iar imitaţia a rămas 
singura lege a lumii.
Dar acestea sunt alte ninsori şi
alte cuvinte.