tristesse
Liliana Trif  & Ioan Grigoraș
------------------------------

ninge în luna lui marte
ca-n mijloc de gerar
în difuzorul de la ultimul etaj răsună trist o melodie
nu voiam s-o înţeleg vreodată
acum capătă sens
un adevăr teribil îmi sparge timpanul cu sonorul dat la maxim...

" ce dacă vine primăvara
atâta iarnă e în noi
că martie se poate duce
cu toţi cocorii înapoi..."

sunt amnezică
dar într-un cotlon întunecat al minţii
a rămas o primăvară 
pe care am iubit-o prea mult să o pot uita

ajută-mă să-mi amintesc de ce

opreşte difuzorul
pune în surdină vivaldi
trage storurile peste lume
să nu văd îngerii plecând spre ţări mai calde
***
ninge cu flori de liliac pe-aleile inimii 
e prima zi de april 
și timpul doarme în cupa florii albe
vivaldi îi mângâie obrazul 
ca o ploaie caldă

întorc fila unui anotimp
degetele pline de cerneală
alunecă pe prima rază de soare
spre o primăvară cu ochii mari și gene verzi
te respir

" tu eşti primăvara mea
te chem acum
locul tău ca un arbore de-argint mi-a amintit
că povestea noastră fără de sfârşit
va-ncununa într-o zi
iubirea mea şi-a ta..."

n-am uitat niciun anotimp
niciun răsărit de floare
roua ce-a-nmugurit pe ramuri 
poezia noastră

închide ochii
lasă îngerii să te-nvăluie în lumină
ascultă privighetoarea
s-a întors din sud
îmbracă-te în verde
și vino să-ți pierzi condurii prin sufletul meu

liliana trif & ioan grigoraș