De ce, răsăritule ?
MoiseiLarisa
------------------------------

M-a ales răsăritul,
Să-i fiu muză, dintre-atâtea feţe
Dintre-atâtea fete
Dintre-atâtea frumuseţi
Pe care nu le întrec nicicum
Pe care niciodată nu le-am întrecut.

M-a scăldat în puţina lumină pe care o avea
M-a cuprins în liniştea păcii care se aşternea
Printre-atâtea măşti, de oameni buni
De oameni fericiţi.

Nu m-a înţeles vreodată
Nu m-a înţeles c-am vrut
Un strop
De fericire
Şi-aş fi stat
În braţele lui
Al răsăritului..

Dar mă întreb şi-acum 
Dacă el e fericit
Dacă îi place
Să suporte zi de zi
Vântul
Rafala
Totul...

Totul e trist aici,
Totul, inclusiv eu,
Inclusiv tu, care mă citeşti,
Inclusiv marea, muntele,
Vântul, adierea sa e tristă..
De ce suntem trişti?

Aşa ne e sortit,                                    
Ori pur şi simplu
Nu ştim noi să fim altfel
Sau n-am găsit încă un motiv
Să oprim lacrimile
Şi durerea
Ce ne înconjoară ?

Fă-mă să înţeleg,
Te rog,
Nu pleca,
Nu-mi lua şi ultima fărâmă
Din dorinţa de a vrea
Să nu las vieţii
Durerea continuă.

Răsăritule..
Îmi pari aşa posomorât
Ţi s-au înecat corăbiile ?
Vorba aia..
Nici cel mai fericit om
Nu are un zid
În faţa tristeții..
Darămite tu?
Sau eu?
Sau noi?..