Învaţă să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
Teodor Dume
------------------------------

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui 
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut 
de sub umbra rămasă
undeva în timp
Dumnezeu
mă privea de parcă 
nu s-ar fi
întâmplat nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi

şi pentru că
între mine şi umbră există o asemănare 
nu-mi voi întoarce niciodată privirea 
înspre cealaltă jumătate a nopţii

în mine a mai rămas lumină doar atât
cât să-mi amintească de cel care a fost 
tata