Amprente Ioan Daniel ------------------------------ Poem Oameni mari și învățați Au trecut pe acest pământ Generali și împărați Cu putere în cuvânt Unora li s-au supus Chiar și neamuri și popoare Și atîția le-au adus Bogății și închinare Însă viața și-au sfârșit Și s-a stins a lor onoare Ca un foc s-au mistuit Și-au căzut toți în uitare Dar istoria ne-nvață Și cultura despre ei C-au avut și ei viață Odată cu adânc temei Alexandru și Napoleon Împărați de seamă ai lumii Toți s-au dus pe-al morții ton Lăsând loc deșărtăciunii Goethe Schiller și Petrarca Epicur Spinoza și Traian Și-au pierdut de-a pururi barca În al amintirilor mărgean Pe a lor învățătură Prea puțin preț azi se pune Căci a altora statură Mai profund azi se impune Dar a fost cineva-n toate Ce-a pus preț pe om — pe cinste Și deși-a trecut prin moarte I-au rămas a Lui cuvinte Doar a Lui învățătură Se pune în aplicare De atâția prin Scriptură Căci putere-n Sine are Prin Cuvântul Lui Hristos Doar atâți și azi trăiesc Omul Sfânt Cel mai frumos Ce e Mirele ceresc Și ce-a spus Hristos Mesia Iată și azi se trăiește De cei ce vor veșnicia Și-Evanghelia îi crește Nimeni nu-și cată salvarea În a lumii-nvățătură Viața veșnică-ndurarea Ci-n Cuvântul din Scriptură Dintre marii învățați ai lumii Nimenea nu a promis Viață veșnică la unii Și intrare-n Paradis Numai Domnul— El Hristos Omului dă veșnicia Celui care aici jos Ține-n sine omenia Și caută cinstea și iubirea Trăind în neprihănire Înflorind desăvârșirea Și-având drept la mântuire Vedeți azi cum se-mplinește În Scriptură ce e scris Cuvântul ce ne vorbește Și ce Domnul ne-a promis Doar Scriptura ne arată Că omul va propăși Dar viața cea curată Chiar el o va părăsi Cum se poate-nțelepciunea Amprenta să și o pună Însă vai neprihănirea Să dispară ca o glumă Iată-n lumea aceasta crudă Acesta e adevărul Căci păcatul ne inundă Și-și amplifică misterul Cine s-ar mai fi gândit Căci știința va-nflori Și păcatul cel cumplit În lume s-a răspândi De ce omul nu trăieșete Viața așa cum i s-a dat Ci știința-și risipește În tot ce este păcat Unde știința e în floare Cum se poate ca păcatul Să planeze-n lumea mare Și nu cinstea oare altul Sunt lucruri ce condamnate Au fost aspru în trecut Însă azi sunt aclamate Cinstea iată s-a pierdut A murit chiar și pudoarea Și rușinea s-a topit Omul nu mai vrea salvarea Căci păcatul l-a orbit Cinstea nu mai este țintă Ci păcatul— fărdeleagea Însă noi viața sfântă O vrem azi— oglindă legea Vrem să fim curați și sfinți În lumină să trăim Nu-n păcat să fim pierduți Pe Hristos să-l proslăvim Haideți dar în curăție Viața nouă s-o trăim Privind înspre veșnicie Ai Lui Isus—toți să fim Numai El e Adevărul Și știința cea profundă El ne este aici țelul Ce-n lumină ne inundă Slavă-i fie Lui Hristos Glorie cinste onoare Din păcate El ne-a scos Și ne-a dat a Lui salvare 17-07-2017 cluj