Notă de plată
Dan Eugen Munteanu
------------------------------

Într-o zi, de bună seamă,
când s-a dat jos mai din pat,
s-a cam supărat pe lume
El, Văcarul peste Sat.

Nu era mare Scofala
ce-i trecuse...Nu prin cap,
ci prin mintea-i halandala
galopând trăsnăi în trap.

Cum o dregi, sau cum o faci
S-a ales deodată însă,
Fără sat şi fără vaci,...
Numai cu o faţă plânsă!

Înjurându-şi tot amarul,
Nici că-şi mai văzuse plinul,
pân- că-i luaseră şi darul...
...Îmbufnat?...  Lipsea motivul
şi de ne-înţeles Văcarul!