Castanii respiră aramă…
Agafia
------------------------------

Castanii respiră aramă
prinşi într-un amurg potolit
înnoadă inserarea cu un capăt de noapte
ascultă lumina
picură  în cleştii pămantului
nicicând nu a curs atâta împăcare
în inimi  răsfăţate de toamnă
din braţele tale din coapsele mele
creşte chemarea blândă
a verdelui ascuns 
ca o lacrimă 
peste iarbă şi păsări
mai cuvântă încă păduri incendiate
şi cade a vorbelor dorinţă
răvăşind strâmta odaie