„Ţara mea de dor...”
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
------------------------------

„Doar tu, Doamne, poţi cere iernii să dea muguri.”
Valeriu Butulescu

- Nimic nu mi-e mai sfânt ca timpul serii
În care-mpart cu tine poezia,
Un umăr cald sub arşiţa poverii,
Dar azi vom scrie despre România.

De dorul care spumegă-n cascade,
De stânca prăvălită peşte jugul
Acestei ţări şi despre vechi posade
Unde ţărani desculţi arau cu plugul.

Mergeau alături doina şi amarul,
Din sânge şi sudori vedeam cum creşte
Un spic de grâu. Acum, înalț paharul,
Simţim, iubim şi scriem româneşte.

- E prima zi de iarnă și îmi pare
Că toate sunt cum n-au mai fost vreodată,
Te văd torcând un vers de sărbătoare,
Cu fir de aur rima ți-e brodată.

Pe fusul zvelt poveşti de dor, balade
Şi cântece de leagăn îşi fac cale,
Când borangicul fin în poală-ţi şade,
Ascultător, căldura mâinii tale

Îl îmblânzeşte... Scriem poezia
Pe tricolor sperând că va rămâne
Dovadă-n timp şi însăşi mărturia
Că nu-i târziu... „Deșteaptă-te române”!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș