Bogata de Jos--Umbra Ardealului pe degetele ploii Ioan Daniel ------------------------------ BOGATA DE JOS — UMBRA ARDEALULUI . PE DEGETELE PLOII -Poem- umbra Ardealului pe degetele ploii de vară ce se desface într-o floare de priviri de pe Lupoaia și până la Ogrădeasa e satul acesta cântec de ciocârlie și umbră pe mâna ta dreaptă Bogata de Jos numit încă mai înainte de a intra în hotarele sale dinspre Vad venind cu brațele deschise satul aceasta te primește într-un surâs de pomnițe de pădure și căpșuni de câmp din Priloage culeși de o aromă și o bunătate cum niciodată nu poți să o mai uiți și locuri și hotare de o rezonanță și un farmec cum nu poți să le mai uiți ți se întipăresc bine în minte mai altceva ca în memoria calculatorului de zece gigabaiți Armata e primul hotar e primul loc ce-ți fură privirea cu pădurile ei mari și pășunile întinse pentru vaci în special pe partea stângă întinzându-se până la vârful dealului dar urmând drumul asfaltat treci Printre Hotare și ajungi la Dâmbu Crucii unde se face o curbă spre stânga iar în dreapta un drum șchiop de ambele picioare urcă sus pe deal cu bucurie privind drept înainte înspre Ogrădeasa care e ascunsă de dealul destul de peiziș ce-ți frânează parcă picioarele să nu ajungi prea repede sus mai sus pe pășunea de la Halauă de câte ori n-am fost cu turma de oi pe acolo de timpuriu în copilăria mea în fruntea oilor păscându-le cu grijă în cântecul ciocârliei ce umplea pășunea până la Ogrădeasa cu melodia aceea venită parcă dintr-o altă lume de basm pe aripile vântului ce-mi mângâia obrajii cu trilul acela ce-ți trecea prin inimă până în adâncul sufletului de copil turma de oi păștea păștea iarba cea bună și-i auzeam suflul turmei mele atât de aproape pe-o palmă de vânt pe-o umbră de timp când soarele strălucea sus și-mi mângâia privirea și obrajii cu raze într-un surâs de vânt pe palmele timpului de acolo de la Halauă se vede pășunea spre Ogrădeasa și Zgleamăn se vede în dreapta Măgura Vadului și mai înspre dreapta Cetățaua Vadului dealul acela gingaș cu chip frumos și ochii de sticlă ce-ți fură ființa pe palme de aer dealul acela unde se spunea în trecut că erau uriași aciuiați pe acele meleaguri urmând apoi Armata despre care am scris mai înainte la Ogrădeasa parcă am fost mai mult arătându-le oilor pășunea Ogrădeasa cu părul acela pe care nu-l uit niciodată și tăul în jurul căruia crește păiuș iar pe deasupra zburau libelule de un albastru atât de viu că-ți fura și privirea și ochii în atmosfera aceea romantică și scumpă cu oi cu libelule în vara cea caldă din gudulii de floarea soarelui de câte ori n-am făcut halauă și le puneam pe cursul apei la poalele Zgleamănului să curgă apa prin halăul acela mic apoi ca o cascadă să cadă mai departe putând s-o bei după ce se limpezea în aroma aceea de vară când oile pasc pe pășune iar tu poți să petreci în voie timpul pe care în palme-l aduni flori din el să-ți croiești după propria ta imaginație mai sus pe dealul acela cu spini se întinde Zgleamănul până sus de tot înflorindu-ți privirile pe muchia norilor ce apa o poartă când îți fac cu mâinile salutându-te într-un uriaș zâmbet alb în diverse nuanțe o floare uriașă tot întinsul fiind Bogata de Jos e cântecul ciocârliei la Halauă când libelulele zboară în picaj peste tăul de la Ogrădeasa înflorindu-ți privirea cu mersul la umbră când soarele arde iar tu însetat aștepți un pahar de cuvinte în floare pe mușchii de la Ogrădeasa ce erau ca un pat de burete de astăzi la Cluj parcă văd Dealul Blaghii și Oveștene coasta de lângă Vale până sus pădurea ce ne poftește surâzând la umbră să ne așezăm pe iarba moale pentru un pahar de vorbă și odihnă de unde satul se vede până departe spre Vale în Sus acolo ne-am înfrățit cu iarba și cu coasa pe când tata trăia eu tata și frate-miu de scârțâiau coasele prin iarba ce cădea la pământ în brazde până am terminat de cosit nu ne mai fugeau ochii spre sat ci spre iarba ce ne chema s-o așezăm în brazde pe muchia timpului rămas Rupturile și Valea Târgului ne priveau tăcute alpaudându-ne pe când cosașii din iarbă își mai luau zborul uneori de câte ori nu am dus nuiele mai groase de alun sau altceva de la Rupturi ca să le folosim la mazăre mi-aduc aminte cum odată trebuia să am grijă de prunii pe care îi primiserăm de la colectiv ca să nu ne dispară prunele de pe ei căci ne trebiua pentru silvoiță și părinții mi-au dat de mâncare miere de albine să-mi pun cu mine eram în vârful Coastei spre Valea Tărgului și mi-am adus niște tufe cu frunze verzi pe care le-am înfipt în pământ făcându-mi umbră și de acolo îmi păzeam prunii încărcați și mă înfulecam cu mierea atât de bună și scumpă că nici azi nu am uitat bunătatea aceea atât de curată și fină dar peste sat și mai sus de Dâmburi și de Citera se întind Priloajele unde în copilărie find cu oile am găsit cam în iulie căpșuni copți de câmp atât de buni și aromați că nu uiți niciodată aroma aceea însă puțini doar am găsit acolo pe pășune aproape de Stuptină înspre apus este un delușor mic pe care era un corcoduș dacă nu greșesc și din care în atâtea rânduri mă săturam de corcodușe am ajuns până la urmă să-l consider ca al meu căci nu era mare dincolo de drumul ce duce spre Citera vizavi e un alt deal puțin mai mare decât cel de unde mâncam corcodușe și pe acesta am urcat în dese rânduri privind peste sat și până la Bărc pe Poduri sau în Poieni și Jii ori pe Imașul din Sus Bogata e cântecul ploii de vară e murumurul frunzelor vântul când bate și-i apa ce curge la Roiba e amintirea ce mă duce-n Poiana din Jos la mălai cu mama când îl culegeam dar nu ca altădată mai mic când eram și carăle soseau acasă cu mălaiu nedesfăcat de ne umplea casa cu el iar noi abia așteptam să începem desfăcatu de vejii mânânțele pe care le puneam într-o parte iar cucuruzii în cealaltă eram copii mici și ne jucam în vejii mânânțele aruncându-ne ca pe o pernă pe ele erau așa de moi și ne îmbălsămam în mireasma aceea de cucuruzi și vejii ce ne făcea inima să ne bată de bucurie era frumoasă copilăria la țară trăiam viața în milocul naturii au fost clipe când eram plecat cu capra să o hrănesc pe drumul Dălinii unde erau răchiți și spini dar am buctat-o odată când într-o dimineașă am mers cu ea deodată am văzut norii peste Lorniț că se înnegresc tot mai mult și vântul a început să bată tot mai tare mi-am luat capra de ață și am luat-o la fugă cât am putut spre casă am trecut Valea pe la Izvore într-o fugă se înorase deja amar și cred că pe la Părău a încept să cadă ploaia cu gheață am trecut într-o fugă pe lângă casa lu” bădiucu Ion a lelii Catalină și pe lângă casa lu” bădiucu Petre a leliuchii Margaretă și pe când am ajuns acasă ploua deja cu putere și gheața cădea amar cele mai frumoase clipe ale copilăriei mele le-am petrecut în Bogata pe-o frunză de fag o botă de alun în Podu” Lacului cu drag să fii tot mai bun cu toți din jurul tău că e un Dumnezeu ce binele ți-l vrea de-a pururi fericirea Bogata de Jos e murmurul vântului în Dâmbu li” Dan și e privirea de pe Poduri ce-o arunci înspre Poeni în palmele ei când ploaia te prinde și-ți mută privirea spre norii ce-și varsă licoarea îmi amintesc o dată o ploaie mare a turnat cu găleata pe Imașul din Sus pe Poieni pe la Bortă și s-au strâns aplele în puhoaie coborând cu putere uriașă la vale Părăul s-a umplut de apa tulbure ce venea de pe Imaș și de la Bortă a luat cotețele unui om ce erau lângă drum și al cărui nume l-am uitat căci apele erau fără măsură și măturau totul în cale se auzeau bolovanii duși de apele furioase pe fundul Părăului făcând un zgomot funebru de-ți lua aproape urechile cu urletul acela sinistru Bogata e cântecul ploii de vară când ploaia e lină și doar udă pământul când Lornițul îți surâde frumos spre Dâmbu li” Dan privind o dată cu tine cu drag pe palmele lui luându-ți chipul 08-01-2018 cluj