Iminenta căţărere pe stele
Stefan Doroftei-Doimaneanu
------------------------------

Ziua se-mbracă în rochii de seară
Cu trene pictate pe pliuri de nori,
Iar soarele trist, în beznă coboară
Stingându-şi lumina până spre zori.

Eu, omul din valuri, prin negrul târziu
Mă caţăr pe noapte la stele s-ajung
Îmi trebuie luna şi-un nor străveziu
Ca să le împletesc în noi îndelung.

Din vară fugiţi în toamnă ajuns-am
Şi parcă şi tu ai ploaie pe frunte,
Cu luna vom şterge, ceia ce plâns-am,
În nor vom alunga zilele crunte.

Şi-n timpul cel nou vom bea împreună
Din cupe de stele, nectar de amor,
Căci timpul în noi, prea mult se adună
Şi-n fiece clipă de noi ne e dor.

Mă caţăr tăcut iar noaptea oftează
Prea multă povară ea duce oricum
Şi moarte şi viaţă mai inventează
Dar vis de iubire nu poate nicicum.

28.01.2018